Harul lui Dumnezeu da putere de a iubi pe Cel iubit; sufletul e neincetat atras spre rugaciune si nu poate uita pe Domnul, nici macar o singura clipa.
Doamne, iubitorule de oameni, cum n-ai uitat pe sluga ta in pacatul ei? Ci din inaltul Slavei Tale, Ti-ai aruncat in milostivirea Ta privirea asupra mea si - lucru ce intrece intelegerea mea - mi Te-ai aratat. Te-am ranit si Te-am intristat neincetat, dar Tu, Doamne, indata ce Te-am chemat, mi-ai dat sa cunosc marea Ta milostivire si uriasa Ta dragoste.
Privirea ta pasnica si blanda a atras sufletul meu.
Ce sa-Ti dau in schimb, Doamne, sau ce lauda sa-ti cant?
Tu dai harul Tau, ca sufletul sa se aprinda neincetat de iubire si sa nu cunoasca odihna, nici zi nici noapte, in iubirea pentru Dumnezeu.

Cel ce prin Duhul Sfant ramane aici pe pamant in iubirea lui Dumnezeu va fi si acolo sus cu Domnul, caci iubirea nu poate sa se topeasca. Dar ca sa nu cadem cu gandul, sa ne smerim dupa cuvantul Domnului: "Fiti ca si copiii, caci a lor este Imparatia lui Dumnezeu" (Matei 18,3).

Fragmente din scrierile SF.SILUAN ATONITUL

sursa:http://www.ortho-logia.com/Romanian/Viata/siluan_atonitul__fragmente.htm