Limba greacă veche

Contragerea (contractio) este un fenomen generalizat în dialectul atic, constând în contopirea a două vocale ajunse în contact, în cadrul aceluiaşi cuvânt. Rezultanta, o vocală lungă, are timbrul determinat de componentele contragerii:

a) vocalele de acelaşi timbru contrag în lunga corespunzătoare:

Observaţie: În cazul contragerilor, η redă un e lung deschis, iar ει un e lung închis.

[Continuare:]

b) contragerile cu α:

Orice vocală urmată de ω dispare: τιμάω  >  τιμῶ, φιλέω  >  φιλῶ, δουλόω  >  δουλῶ etc.

c) contragerile cu ο:

d) contragerile cu ε:

e) întâlnirea vocalelor cu diftongi:

Accentul în urma contragerii este:
1) circumflex, dacă înainte de contragere era accentuat primul termen: ά  +  α  >  ᾶ;
2) ascuţit, dacă accentul a fost pe al doilea termen: α  +  ά  >  ά;
3) lipsă, dacă nici unul din termenii intraţi în contragere nu a purtat accent: α  +  α  >  α.

Observaţie: la punctul 2 intervine legea penultimei lungi (σωτῆρα), ex. ἑσταότες  >  ἑστῶτες.

Apofonia (alternanţa vocalică) este variaţia timbrului sau cantităţii vocalei în silabe derivate din acelaşi radical. Ea caracterizează în special radicalul şi sufixul, dar apare şi în cazul vocalei tematice, având rol lexical sau morfologic. Diferitele aspecte ale unei alternanţe se numesc grade apofonice:

- alternanţa calitativă are trei grade:

- alternanţa cantitativă are două grade apofonice (lung şi scurt): ἔδωκα / ἔδομεν (am dat), ρήτωρ / ρήτορος (orator).

În domeniul consonantic, avem următoarele fenomene fonetice:

Asimilarea (assimilatio) a două foneme alăturate sau apropiate ce tind să devină identice sau să preia una de la cealaltă unele caracteristici. Ea poate fi parţială, numită acomodare: ἀπὸ ἵππων > ἀφίππων "de la cai", κεκομιδμαι > κεκόμισμαι "am luat"; sau totală, regresivă: ἐνκαίω > ἐγκαίω "aprind", ἐντείπω > ἐλλείπω "las"; progresivă: ολνυμι > ὄλλυμι "distrug", sau reciprocă, în contact ori la distanţă.

Disimilarea (dissimilis) constă în tendinţa contrară, spre diferenţiere a două foneme identice sau cu caracteristici comune, aflate în contact. Se manifestă mai des regresiv (Grassman): θύω > τέθυκα "am jertfit", θάπτω "îngrop", dar τάφος "mormânt", θρίξ "păr", dar τριχός la genitiv. Din două dentale ajunse în contact, prima devine -ς-: ψευδτης > ψευστής "mincinos".

Epenteza (insertio, ἐπένθεσις "introducere") presupune, la întâlnirea dintre o nazală (μ,ν) şi o lichidă (λ,ρ), apariţia unei labiale sau dentale sonore pentru uşurarea pronunţiei: ἀνήρ "bărbat", genitiv ἀνρος > ἀνδρός.

Metateza (μετάθεσις "schimb") este un fenomen ce presupune interschimbarea a două foneme alăturate sau apropiate: τιτκω > τίκτω "zămislesc".

Acestea sunt principalele fenomene fonetice care au loc în limba greacă veche. Urmează o lecţie recapitulativă şi apoi încheiem capitolele de grafie şi fonetică, pentru a ne concentra la morfologie.

Spor la învăţat!