Eliziunea denumeşte căderea vocalei finale a unui cuvânt pentru a se alimina hiatul cu iniţiala vocalică a celui următor. Se marchează prin apostrof dacă cuvintele aflate în contact nu se contrag (nu se contopesc); în caz contrar, apostroful dispare: οὐδὲ ἄλλος > οὐδ ᾽ἄλλος "nici altul", ἀντὶ ἐκείνης > ἀντ ᾽ἐκείνης "în locul aceleia", dar în caz de contragere διὰ ἔβαλον > διέβαλον "am aruncat", ἀπὸ αἰτέω > ἀπαἰτέω "cer".
Dacă, în urma eliziunii, o consoană vine în contact cu o vocală aspirată, va prelua de la aceasta aspiraţia: ἐπὶ ἑτέρῳ > ἐφ ᾽ἑτέρῳ "pe celălalt".
Nu se elidează -υ, nici -ι în ἄχρι, μέχρι, περὶ, τί (interogativ), ὅτι, nici -α, -ο la finala monosilabicelor.
Accentul unui oxiton (cuvânt cu accent ascuţit pe silaba finală) ori perispomen (accent circumflex pe finală) bisilabic se retrage în caz de eliziune: πολλὰ ἠδίκησα > πόλλ᾽ἠδίκησα "am nedreptăţit mult", κατὰ νόμον > κάν᾽νόμον "după lege".
Accentul de encliză se menţine: ἔνδοξός γε ὤν > ἔνδοξός γ ᾽ὤν "fiind vestit".
Afereza reprezintă căderea vocalei iniţiale a celui de al doilea cuvânt (mai ales εἶναι - "a fi"): ποῦ ἐστιν > ποῦ ᾽στιν "unde este", μὴ ἐγώ > μὴ ᾽γώ "eu nu".
Hiatul este dat de pronunţarea în silabe diferite a două vocale ajunse în contact: ἀάατος "de neatins" (în patru silabe). Uneori este mascat prin interpunerea unor consoane mobile: ἐστιν ἄνθροπος "este om".
Crasa denumeşte fuziunea într-o vocală lungă a două sunete aflate în hiat. Se marchează prin coronidă, κορωνίς ( ᾽ - acelaşi semn ca spiritul lin), fiind frecvent la finala vocalică a articolului, la prepoziţia πρό, conjuncţia καί, forme ale pronumelui relativ sau interjecţia ὦ. Se pierde vocala finală: τοῦ ἀνδρός > τἀνδρός "a bărbatului", μέντοι ἄν > μέντἄν, καὶ εἰ > κεἰ "şi dacă". Dacă vocala lungă e urmată de un ἰῶτα (ι), acesta se subscrie: ἐγὼ οἶδα > ἐγᾦδα "eu ştiu". Spiritul aspru se menţine, înlocuind coronida: ὁ ἀνήρ > ἁνήρ "bărbatul". Dacă al doilea cuvânt începe cu o aspirată, aspiraţia trece la primul cuvânt: καί οἱ > χοἰ, καί αἱ > χαἰ.
Accentul, în cazul crasei, se păstrează dacă a aparţinut celui de al doilea termen, altfel el dispare: καὶ ἄν > κἄν, καὶ ἐν > κἀν, rezultanta rămânând atonă (fără accent).
Sinizeza sau sinereza (συνέρεισις) reprezintă pronunţarea într-o singură silabă, fără marcare grafică, a două vocale, fără a forma diftong (este frecventă în scandare): δι-δο-ι-μεν > δι-δοῖ-μεν "am da", βα-σι-λε-ι > βα-σι-λεῖ "regelui".
Diereza, opusă sinerezei, marchează pronunţia în hiat a două vocale susceptibile a forma un diftong: πρα- ΰνω "îmblânzesc", ἄ- ϋλος "imaterial". Se poate semnala grafic prin tremă ( .. ), adică două puncte deasupra vocalei.
Metateza cantităţii este schimbarea cantităţii între două vocale alăturate, ca reacţie la hiat (în dialectul atic). Grupurile ηο, ηα (cu α scurt) devin εω, εα (cu α lung): βασιληος > βασιλέως, βασιληας > βασιλέας "rege".
-ανj-/-ονj- devin -αιν-/-οιν- : φανjω > φαίνω "arăt", μορjα > μοίρα "destin".
Închiderea la -η a lui -α lung (α impur, neprecedat de ε, ι, ρ) are loc în dialectul ionic-attic: θάλασσα - θαλάσσης "marea", τύχη (faţă de doricul τύχα) "soarta".
Lungirea compensatorie a unei vocale în cazul căderii unei consoane sau a unui grup de consoane ce îi urmează (ς, j cu sau fără λ, μ, ν, ρ, ντ sau Ϝ):
| - α > α lung sau η |
*παντς, *ἔφανσα |
> πᾶς, ἔφηνα |
"tot; am arătat" |
| - ε > ει |
*ἔνεμσα | > ἔνειμα |
"am împărţit" |
| - ο > ου |
*λεγοντjα | > λέγουσα |
"cea care vorbeşte" |
Observaţie: ι şi υ nu marchează grafic fenomenul, deşi el are loc: *ἐκρινσα > ἔκρινα "am judecat", *ἐπλυνσα > ἔπλυνα "am splălat". Lungirea are loc mai ales în dialectul ionic: *ξενϝος > ξεῖνος faţă de atticul ξένος "străin".
Lungirea unei vocale într-o secvenţă de trei scurte evită aglomerarea unui număr prea mare de vocale scurte: σοφός "înţelept" devine comparat σοφώτερος "mai înţelept", respectiv σοφώτατος "cel mai înţelept".
Scurtarea vocalei lungi are loc:
a) înaintea altei vocale, în mod obligatoriu înainte de ι, ο, υ: *βασιληϝς > βασιλεύς "rege", *νηυρον > νεῦρον "nerv" etc.;
b) înainte de grupul sonantă+oclusivă (ντ): *λυθηντων > λυθέντων, βῆναι > βάντων (imperativul pers. a III-a pl. "fie dezlegaţi!; meargă!".
Va mai urma si partea a II-a a fenomenelor fonetice în curând. Nu vă speriaţi, însă, acestea le puteţi citi doar pentru a înţelege cum a evoluat limba, dar nu trebuie învăţate, nefiind esenţiale pentru înţelegerea limbii.
Acest articol nu are Comentarii/Pingback-uri pentru moment...
Cele mai noi stiri
Cum sa tranzactionezi Forex?
Dati-ne o nota:
| Lun | Mar | Mie | Joi | Vin | Sam | Dum |
|---|---|---|---|---|---|---|
| << < | > >> | |||||
| 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
| 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
| 15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
| 22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
| 29 | 30 | 31 | ||||