Limba greacă veche

Eliziunea denumeşte căderea vocalei finale a unui cuvânt pentru a se alimina hiatul cu iniţiala vocalică a celui următor. Se marchează prin apostrof dacă cuvintele aflate în contact nu se contrag (nu se contopesc); în caz contrar, apostroful dispare: οὐδὲ ἄλλος > οὐδ ᾽ἄλλος "nici altul", ἀντὶ ἐκείνης > ἀντ ᾽ἐκείνης "în locul aceleia", dar în caz de contragere διὰ ἔβαλον > διέβαλον "am aruncat", ἀπὸ αἰτέω > ἀπαἰτέω "cer".

Dacă, în urma eliziunii, o consoană vine în contact cu o vocală aspirată, va prelua de la aceasta aspiraţia: ἐπὶ ἑτέρῳ > ἐφ ᾽ἑτέρῳ "pe celălalt".

Citeste mai mult! »