Limba greacă veche

Ca unitate minimală a unui enunţ, cuvântul (flexibil) este compus din morfeme:

1. Radicalul (rădăcina) este morfemul lexical ce conţine sensul de bază al cuvântului, este comun tuturor termenilor din aceeaşi familie: λεγ-/λογ- "a aduna > a vorbi" se regăseşte în toţi derivaţii verbali sau nominali: -λέγω, λεκτός, λέξις, λεξικός, λόγος, λογίζομαι, λογάς, ἐκλογή, λέσχη etc. Structura ternară a radicalului indo-european (consoană-vocală-consoană), cunoaşte fenomenul apofoniei (alternanţei vocalice) calitative cu trei grade apofonice: e/o/zero (λειπ-/λοιπ-/-λιπ-), respectiv cantitative cu două grade: lung/scurt (η,ω/α, ε, ο de ex. δίδωμι/δαίμονος), ceea ce face posibilă existenţa flexiunii interne.

Citeste mai mult! »