Lecţia a 4-a. Partea I: Accentele

22/04/08

Permalink 04:17:12 pm, Categorii: Grafie  

Accentele (τόνοι), la fel ca spiritele, au fost introduse tot de Aristofan din Bizanţ sau, în orice caz, de Şcoala din Alexandria.

Limbile indo-europene marcau fiecare silabă a unui cuvânt printr-un accent propriu muzical sau tonic, presupunând, aşa cum arată şi denumirea lor, o anumită tonalitate. Accentul de intensitate sau dinamic, care a existat în paralel, presupune pronunţarea cu mai multă intensitate a uneia din silabele cuvântului, dublându-l pe cel tonic.

Dacă iniţial s-a notat accentul fiecărei silabe, ulterior, din motive uşor de înţeles, s-a marcat doar accentul de pe silaba pronunţată cu mai multă intensitate, dar păstrându-se specificaţia tonalităţii. Existând trei tonuri, au rezultat trei accente:

[Continuare:]


- accentul ascuţit (τόνος ὀξὔς), care poate sta pe una din ultimele trei silabe ale cuvântului (desemnând, la origine, ridicarea tonalităţii cu o terţă, sau emfatic cu o cvintă): ἄνθροπος "om", παρθένος "fecioară";
- accentul grav (τόνος βαρύς, μέση προσῳδία), ce poate sta pe ultima silabă a cuvântului, cu condiţia ca acesta să fie urmat de alt cuvânt accentuat (indicând iniţial renunţarea la ridicarea tonalităţii, fie de tot, fie cu mai mult de o terţă): ἀγαθὸς ἄνθρωπος "om bun". Dacă cuvântul accentuat pe finală este urmat de un aton ori de o pauză marcată prin semn de punctuaţie, accentul redevine în mod obligatoriu ascuţit: αγαθός τις "un oarecare bun". Accentul grav marchează absenţa celui ascuţit. Marcând cu accent fiecare silabă, ἄνθρωπος s-ar scrie ἄνθρὼπὸς;
- accentul circumflex (περίσπασις, ὀξυβαρεῖα προσῳδία, περισπομένη) poate sta pe prima moră a unei vocale lungi ori diftong, în silaba ultimă ori chiar penultimă, dacă ultima e scurtă (legea penultimei lungi, σωτῆρα): Ἰσθμοῖ, δῶρον "în Istm, dar (cadou)". Accentul circumflex nota, iniţial, ridicarea tonului cu o cvintă pe prima moră şi coborârea lui pe a doua, fiind de fapt o alăturare a primelor două accente, πρῶτος < πρόὸτος "primul". În cazul diftongilor, el este poziţionat deasupra celui de-al doilea element.

Aştept întrebări, dacă sunt. În partea a II-a, vom discuta despre regulile de accentuare a cuvintelor greceşti.

Succes!


Comentarii, Pingback-uri:

Comentariu de la: Marian [Membru] Email
Cateva explicatii pentru incepatori:
- aton = cuvant neaccentuat;
- mora = cantitatea de timp necesara pentru pronuntarea unei vocale scurte. o vocala lunga se pronunta in interval de doua more.
PermalinkArticol complet 07/05/08 @ 22:42
Comentariu de la: andrei senior [Membru] Email
sunt foarte interesante lectiile ,captivante .....te salut
PermalinkArticol complet 07/05/08 @ 23:23

Lasa un comentariu:

Adresa dvs de email nu va fi afisata pe acest site.
URL-ul site-ului dvs va fi afisat pe site.

Etichete XHTML acceptate: <p, ul, ol, li, dl, dt, dd, address, blockquote, ins, del, span, bdo, br, em, strong, dfn, code, samp, kdb, var, cite, abbr, acronym, q, sub, sup, tt, i, b, big, small>
(Liniile goale devin <br />)
(Se vor salva cookie-uri pentru nume, email si URL.)
(Dati voie utilizatorilor sa va contacteze printr-un formular de mesaj (adresa dvs de email nu va fi afisata.))


Cele mai noi stiri
Cum sa tranzactionezi Forex?

Dati-ne o nota:

Limba greacă veche


Cine e online?

  • Vizitatori: 5
Google

Cautare

August 2010
Lun Mar Mie Joi Vin Sam Dum
 << <   > >>
            1
2 3 4 5 6 7 8
9 10 11 12 13 14 15
16 17 18 19 20 21 22
23 24 25 26 27 28 29
30 31          

Flux XML

What is this?