Limba greacă veche

Spiritele (πνεύματα, lat. spiritus) sunt semne grafice ce marchează prezenţa sau absenţa aspiraţiei ce însoţeşte pronunţia vocalelor iniţiale, a diftongilor ori a lui ρ sau υ iniţiali.

Din punct de vedere istoric, spiranta (fricativa) h a dispărut din limba greacă, apărând ca fenomen secundar doar pe iniţiale, ca urmare a căderii grupărilor σ, Ϝ, σϜ, σρ, Ϝρ de la începutul cuvintelor.

Spiritul aspru (πνεῦμα δασύ - spiritus asper) marchează prezenţa aspiraţiei la sunetul deasupra sau lângă care se află: ἁ = ha, ἅλς = hals - "marea - sărată" (lat. sal, salum). Spiritul aspru este reprezentat ca o literă "c" foarte mică şi se pune deasupra vocalei (dacă vocala e minusculă) sau lângă ea (dacă vocala e majusculă).

Spiritul lin (πνεῦμα ψιλόν - spiritus lenis) marchează absenţa aspiraţiei: ἀ = a, ἄλλος (allos) = "altul" (lat. alius). Este reprezentat ca o virgulă.

Poziţia acestor două semne este pe iniţiala cuvântului, după cum urmează:

- deasupra minusculei: ἀνά   "pe",  ὁδός    "drum";
- în stânga sus a majusculei: Ἀρίστον, Ἡρακλῆς;
- pe al doilea element al unui diftong: οἰκία   "casă", Εἱμών   "iarnă".

Spiritul aspru însoţeşte obligatoriu pe ὑ şi ῥ în poziţie iniţială, ca urmare a unor fenomene fonetice de dată foarte veche.

La întâlnirea cu accentul ascuţit sau grav (despre care vom discuta în continuarea aceste lecţii), spiritul se aşează înaintea accentului: ἄ, ἂ, ἃ, ἅ.

Dacă accentul este circumflex, spiritul i se subscrie: ἇ, ἆ.

Iată lecţia rezumată şi cu literele greceşti scrise mai clar dedesubt. Daţi click pe imagine pentru a o vedea în mărime naturală:

Orice întrebare aveţi, nu ezitaţi să-mi scrieţi!