Orthoblog

Cine nu a auzit de odioasa “vanatoare de vrajitoare” din “intunecatul ev mediu” ? Partidul communist si literature masonica liber-cugetatoare au avut grija sa ne inoculeze repulsia fata de prigoana exercitata de “biserica” impotriva acelor femei “nevinovate” (sau uneori eretici: catari, evrei etc., la fel de “nevinovati”) ce aveau nesansa sa cada in mainile inchizitiei, si de acolo, in urma unor cumplite torturi, sa-si termine zilele fie pe rug, fie inecati. De aici vine si dreapta manie impotriva cruzimii inumane a “bisericii”.

Aceasta “spalare a creierelor”, care are de fapt efectul contrar, adica intinarea lor cu idei anticrestine, a realizat in multi dintre noi o serie de stalciri ale mintii cum ar fi : confuzia dintre adevarata Biserica a lui Hristos, cea Ortodoxa ce nu cunoaste asemenea represalii, si asa-zisa “biserica catolica” dimpreuna cu odioasa sa institutie inchizitia, sau cu ordinal - la fel de odios – al iezuitilor. Cei naivi si cu omenie umanista sunt oricand astfel gata sa ia partea bietilor eretici si vrajitoare si sa trimita la stalpul infamiei rusinoasa institutie a bisericii. Si asta nu numai in anii comunismului, ci, ca o remanenta, si in anii de acum.

Continuarea :

http://www.scribd.com/doc/25469966/1-Vr%C4%82jitorie-In-Haine-Moderne-Radiestezia-Cine

Cules de colaboratoarea orthoblog Ludmila Doina

I. Ereziile şi importanţa lor pentru viaţa Bisericii

Ereziile au aparut odata cu crestinismul, incepand cu Simon Magul, cele patru partidide din Corint, apoi iudaizantii, gnosticii, arienii, nestorienii, macedonienii, apolinarienii, iconoclastii si continuand pana in zilele noastre cu neoprotestantii, ufolatii, Noua Era etc.

Sectele si adunarile eretice au disparut in timp, insa ereziile au continuat pana in prezent sa existe. Din multimea de erezii, au fost si multe a caror viata a fost atat de scurta ca nici istoria nu a putut sa le inregistreze.

Citeste mai mult! »

"Donatismul este o erezie dupã care validitatea şi eficienţa Sfintelor Taine depind de vrednicia moralã a sãvârşitorilor Tainelor.

În 311, la Cartagina, este hirotonit ca episcop Caecilian, de cãtre episcopul Felix de Aftonga, cãruia i se reproşa comportamentul în timpul persecuţiilor. Se afirma cã Tainele administrate de Caecilian nu sunt valide, întrucât a fost hirotonit preot de un ierarh nevrednic. Adepţii acestei învãţãturi se grupeazã sub conducerea lui Donatus, urmaşul antiepiscopului lui Caecilian. Controversa ia amploare foarte mare, fapt care-l face pe Constantin cel Mare sã convoace douã sinoade la 313, care proclamã validitatea hirotoniei lui Caecilian, iar donatiştii sunt declaraţi eretici.