Orthoblog

"Dochetismul este o erezie care neagã realitatea sau materialitatea deplinã a trupului Mântuitorului. Vine de la δοκεω (dokeo) = a pãrea. Se întâlneşte în toate variantele gnosticismului.

Eusebiu consemneazã în Istoria bisericeascã a lui scrierile episcopului Serapion al Antiohiei, printre care şi "Despre aşa-numita Evanghelie dupã Petru", în care acesta combate autenticitatea acelei "evanghelii", compusã ca o prelucrare dochetistã a celor patru Evanghelii canonice (VI, XII, 2-6).

În timp, dochetismul a fost combãtut de Sfântul Ignatie, de Sfântul Irineu, de Tertulian şi de Clement Alexandrinul.

"Augustin este unul dintre cei mai iluştri reprezentanţi ai literaturii creştine apusene. A trãit între 354 şi 430 şi a fost episcop de Hippo (în nordul Africii). A lãsat o vastã operã filozoficã, teologico-polemicã, dogmaticã, exegeticã, moral-pastoralã. În problema originii sufletului omenesc şi a transmiterii pãcatului originar, a şovãit între traducianism şi creaţionism.

Pãcatul strãmoşesc - potrivit Fericitului Augustin - s-a transmis întregii umanitãţi care a devenit o "masã a pierzaniei". Aceastã transmitere s-a fãcut prin pofta trupeascã (concupiscenţa) şi prin lipsa de legãturã duhovniceascã cu Dumnezeu. Omul nu are nici un merit în mântuire, care se face doar prin har. Faptele doar urmeazã harul care este necesar, gratuit şi irezistibil.

Citeste mai mult! »

"Arie a trãit între 256 şi 336. Libian de origine, a fost discipol al lui Lucian din Antiohia (adept al lui Pavel din Samosata), coleg de învãţãturã cu Eusebiu al Nicomidiei, Teognis din Niceea şi Leontie din Antiohia. Istoricul Epifanie îl descrie "la înfãţişare ca un şarpe de mlãdios, vanitos şi viclean, care uşor se poate furişa şi ascunde". Îşi creeazã însã o faimã de bunã moralitate, solidã culturã şi talent oratoric.

Stabilit la Alexandria, este hirotonit diacon de episcopul Petru şi preot de episcopul Achilas, care îi încredinţeazã şi cea mai importantã bisericã din Alexandria, cea cu hramul Sfântului Baucalis.

Alegerea lui Alexandru ca episcop (rang la care aspira şi Arie) marcheazã începutul (318) propagãrii rãtãcirii sale. Întrucât procesul rãspândirii ereziei se intensificase, episcopul Alexandru convoacã un sinod local la 320/321, care condamnã învãţãtura lui Arie, excomunicându-l pe el şi pe doi ierarhi care îl sprijiniserã.

Citeste mai mult! »