Orthoblog

Lucrarea benevola a lui Hristos in vederea indumnezeirii omului si a desavarsirii lui in vesnicie e prezentata de Sfantul Maxim. Faptul ca sfintii dinainte de Hristos s-au ridicat prin Duhul dat lor cu anticipare din cunoasterea pur materiala a naturii in care au cazut Adam si Eva, Sfantul Maxim il vede exemplificat in Moise si Ilie, care sunt vazuti pe Tabor aratand spre Hristos. Ei nu au privit ca noi nici creatia, nici Scriptura Sacra in “chip material si coborat”. Nu doar de simtire exclusiv au uzat ei, de suprafete si de figuri, de buchii si de silabe, ci de mintea eliberata de toata nebuloasa creaturala.


Ridicati la cunostinta dreapta, neinchisa in material, sfintii au ajuns – inevitabil – la cunoasterea Dumnezeului iubirii. Iubirea – Tata Il trimite pe Fiul iubit si iubitor de oameni ca sa-i faca si pe ei iubiti de Tatal si iubitori ai Lui. In Fiul – Iubire intrupat la “plinirea vremii” e toata lumina, tot sensul existentei.

[Continuare:]

Numai asa dreptii vetero-testamentari au proorocit venirea lui Mesia. Eliberati de material, dreptii Legii Vechi au depasit natura cosmica si litera Scripturii si au cunoscut harul de dincolo de ele, la care e chemat omul in viata viitoare.


Inca inainte de venirea Fiului lui Dumnezeu in trup, dreptii Vechiului Testament au vazut in ce lumina se va arata El dupa veacul acesta si in ce lumina ii va ridica si pe ei. Au vazut ca Hristos ii va ridica in lumina Lui si pe cei anteriori si pe cei posteriori Intruparii Sale. Istoria lumii este una si cuprinsa ca una in lucrarea Lui; istoria intreaga este menita sa fie concentrata si transfigurata in slava vesnica a lui Hristos.


Moise si Ilie aratau spre starea la care se va ridica Fiul lui Dumnezeu intrupat, proorocit de ei, si la ce lumina ii va ridica si pe ei si pe cei ce incep cu apostolii in veacul viitor, aratand ca istoria este una sau spre ce sfarsit e condusa ea de Hristos, chiar de la inceput.


“Viermele” “Se îngroaşă” prin Întrupare


A doua persoana Treimica, Fiul, din iubire nemasurata fata de oameni, accepta de bunavoie sa se nasca trupeste, insa mai presus de fire, pentru a mantui pe om. Numai aceasta a fost cauza nasterii Sale trupesti: mantuirea firii create. Glasul divin din Nazianz spune ca prin Intrupare “Cuvantul Se ingroasa”.


Acest pasaj este explicitat de Sfantul Maxim: Cuvantul – fiind simplu si netrupesc – a hranit in chip duhovnicesc toate puterile angelice din cer, coborand pana la noi, “ingrosandu-Se” prin asumarea unui trup din noi, pentru noi si ca noi, excluzand pacatul, ca sa ne infatiseze in chip acomodat noua, prin cuvinte si pilde, invatatura despre cele negraite.


Lucrarea Fiului lui Dumnezeu se extinde nu numai asupra oamenilor, ci si asupra puterilor ingeresti. Firea dumnezeiasca suporta de bunavoie, in chip mai presus de fire, nasterea trupeasca. Dumnezeu S-a intrupat dupa o “lege straina”, deosebita de fire: trup lipsit de samanta, insufletit rational, intru toate ca al nostru, dar lipsit de pacat si – lucru minunat – fara sa stirbeasca cu nimic prin nastere legea fecioriei celei ce ii este Maica. Din sange feciorelnic Si-a luat Domnul trupul.


David – reprezentandu-L pe Iisus – Il numeste <>: “Eu sunt vierme si nu om”. Il aseamana cu viermele, pentru ca nu S-a nascut din samanta ca si noi, ci fara samanta, ca si viermii, care nu se nasc din samanta, ci din pamant sau putreziciune.

Cuvantul S-a facut fiinta mai presus de fiinta, dand firii un alt principiu al facerii, concepandu-Si ca o samanta propriul trup. Nascandu-Se, S-a facut celei Ce-L nastea pecete a fecioriei, caci aceeasi este si Fecioara si Maica, innoind firea prin intalnirea celor opuse.

Fiul S-a facut fiinta mai presus de fiinta, innoind legile naturale ale nasterii, facandu-Se om cu adevarat, fara samanta speciei din barbat. Fecioara ia in pantece in chip suprafiresc pe Logosul Cel mai presus de fiinta, fara barbat, din sangele ei feciorelnic, plasmuindu-l in mod omenesc, printr-o randuiala straina de fire.

Intruparea s-a facut mai presus de oameni, fiindca s-a petrecut dumnezeieste, fara barbat, si s-a facut dupa oameni, fiindca s-a petrecut omeneste, prin legea zamislirii si dezvoltarii in pantece femeiesc. Intruparea este desavarsita, Cuvantul luand la nastere suflet intelegator si trup din trupul nostru.

Glasul divin din Nazianz zice: “Legile firii se vor desface. Trebuie sa se umple lumea de sus. Hristos porunceste sa nu ne impotrivim”. Care sunt legile firii care se desfac? Acestea sunt zamislirea prin samanta si nasterea prin stricaciune, din care nici una nu a caracterizat Intruparea Fiului lui Dumnezeu si desavarsita Lui innomenire, caci zamislirea a fost cu adevarat curata si neatinsa de samanta, iar nasterea cu adevarat curata si neatinsa de stricaciune.

De aceea, Maria a ramas Fecioara si dupa nasterea Celui ce S-a nascut, caci Dumnezeu, Care a binevoit sa Se nasca trupeste din ea, i-a strans si mai tare legaturile fecioriei prin nastere: “Caci trebuia, cu adevarat, ca Facatorul firii, indreptand Cel dintai firea, sa desfaca prin Sine legile firii, prin care pacatul osandise pe oameni din pricina neascultarii, ca sa aiba acelasi mod al succesiunii lor ca si animalele necuvantatoare”.

Daca Adam cel vechi, care zacea sub pacat, om simplu fiind, o data ce a desfacut prin neascultare primele legi ale firii in duh, a umplut lumea de jos cu cei nascuti ca el in trup spre stricaciune, facandu-se incepator al celor asemenea lui in cadere, cu atat mai mult Adam cel Nou, Hristos, Cel fara de pacat, desfacand ca Ratiune legile irationalitatii patrunse in fire din pricina pacatului, umple cu dreptate lumea de sus cu cei nascuti ca El in duh spre nestricaciune, facandu-se incepator al celor asemenea Lui in ascultare.

Marius Matei - utilizator Orthoblog