Orthoblog

I. Ereziile şi importanţa lor pentru viaţa Bisericii

Ereziile au aparut odata cu crestinismul, incepand cu Simon Magul, cele patru partidide din Corint, apoi iudaizantii, gnosticii, arienii, nestorienii, macedonienii, apolinarienii, iconoclastii si continuand pana in zilele noastre cu neoprotestantii, ufolatii, Noua Era etc.

Sectele si adunarile eretice au disparut in timp, insa ereziile au continuat pana in prezent sa existe. Din multimea de erezii, au fost si multe a caror viata a fost atat de scurta ca nici istoria nu a putut sa le inregistreze.

[Continuare:]

Desi ereziile au tulburat mult viata Bisericii, au produs in sanul acesteia framantari, din care a iesit si ceva bun. Astfel, ereziile din perioada apostolica au determinat scrierea cartilor biblice, iar cele din perioada post-apostolica, scrierile literaturii patristice, canoanele si dogmele Dreptei Credinte. Nu se stie daca am fi avut astazi vreo carte din canonul Noului Testament daca nu s-ar fi ivit pe atunci eretici si erezii care trebuiau combatute urgent. Pentru ca insusi cuprinsul acestor carti ne dovedeste ca ele au fost scrise in scopul de a restabili anumite adevaruri, fie istorice, fie doctrinare.

Tot asa, fara ereziile de mai tarziu nu am fi avut nici scrierile Sfintilor Parinti si Scriitorilor Bisericesti si nici hotararile Sinoadelor Ecumenice cu privire la credinta, care de fapt au fost produsul nevoii de a face sa triumfe adevarul. ^(*1)

II. Bogomilismul

1) Ereziile nu au istorie, insa sunt mentionate de istorie. Punctul de care se leaga aparitia lor este biografia intemeietorului ei sau numele aceluia. ^(*2)

Documentele istorice sunt de doua feluri: Unele, il considera intemeietorul bogomilismului pe Preotul Bogomil, cum ar fi manuscrisul paleo-slav de la 1210 si alte manuscrise slave, iar altele, in special cele grecesti, atribuie aceasta erezie Preotului Ieremia.Cum insa in unele izvoare istorice slave apar ambele nume, s-a considerat ca este vorba de una si aceeasi persoana. Bogomil fiind numele de mirean, iar Ieremia numele de monah. Astfel s-a ajuns la concluzia ca Ieremia Bogomil este promotorul aceste grupari eretice, desi inca mai sunt pareri contradictorii.

Numele de Bogomil inseamna "Prietenul lui Dumnezeu" în limba bulgară, "Dumnezeu miluieste" sau "Mila lui Dumnezeu" în slava, iar dupa altii si-ar fi luat numele grecesc "Teofil", tradus prin "iubitor de Dumnezeu". ^(*3)

2) Aceasta grupare eretica, numita a bogomililor, provine doctrinar dintr-o erezie de esenta maniheista din Asia Mica, infiripata in Macedonia, ea se constituie propriu zis in Bulgaria in urma predicii Preotului Ieremia Bogomil in vremea Tarului Petru I (927-968).

In sec. al XI-lea, miscarea ia amploare prin activitatea unui Vasile, medic de profesie.

La sfarsitul sec. al XI-lea, inceputul sec. al XII-lea, aceasta erezie patrunde in Constantinopol. In acest timp se convoaca un sinod la Constantinopol intre anii 1100 si 1111, sub Patriarhul Nicolaie al II-lea (1084-1111), în care intreg clerul si poporul a afurisit pe bogomili.

Medicul Vasile este prins si, din porunca imparatului Alexios I Comnenul (1081-1108), este ars pe rug in Hipodrom in anul 1111, iar asa-zisii apostoli ai sai au fost intemnitati pe viata, luându-se in acelasi timp masuri foarte aspre impotriva bogomililor.

In anul 1140, un sinod Constantinopolitan condamna scrierea calugarului athonit Constantin Chrysomalos, pentru ideile bogomile pe care le continea.

In anul 1143, au fost depusi din scaun doi episcopi capadocieni care au aderat la bogomilism.

In anul 1147, a fost depus chiar patriarhul ecumenic Kosmas al II-lea, sub acuzatia ca ar fi protejat pe bogomilul Neofit.

In anii 1211 si 1350, doua sinoade tinute la Tarnovo au condamnat bogomilismul.

In anii 1316 si 1325, doua sinoade locale din Constantinopol condamna bogomilismul.

Aparitia lor este legata de miscarile sociale din Balcani: Rascoala lui Petru si Asan la Tarnovo, Ionita Kaloian etc.

In primele doua decenii al sec. al XII-lea, prezenta misionarilor bogomili este semnalata in Italia , Franta si Vestul Germaniei. La Orleans, ei reusesc sa converteasca nobili si chiar preoti printre care si un consilier al regelui Robert. ^(*4)

Gruparea bogomila, incetul cu incetul se ramifica si capata diverse nuante, impanzindu-se in Apus sub numele de Patarini (Italia), Cathari(Germania), Albigenzi (Franta) etc.

In Rasarit, bogomilii se raspandesc in Bizant, Serbia, Tarile Romane si Rusia, insa aici au fost combatuti de cateva sinoade crestine orientale si de mai multi teologi ai vremii, dintre care si Euthimios Zigabenos (Eftimie Zigaben), in tratatul sau Panoplia Dogmatica. Un alt text inpotriva bogomililor se numeste Predica Preotului Cosma.

Dupa unii istorici, aceasta erezie ar fi influentat in mica parte si traditia romanilor cu privire la Sfanta Vineri, Sfantul Soare, Sfantul Sisoe, Sfanta Miercuri, iadul cu munci infatisate in culorile cele mai infricosatoare, faptul ca ingerul bun sta pe umarul drept si ne indeamna la fapte bune, iar ingerul rau sta pe umarul stang si ne indeamna la rele. Apoi faptul ca diavolul se transforma in diferite animale si chinuie pe om, producand boli sufletesti si trupesti de care nu poate scapa omul decat prin descantece si rugaciuni. ^(*5)

Alti istorici combat aceasta parere argumentand ca bogomilii nu cinsteau sfintii si nici nu acceptau ca exista munci si chinuri dupa moarte. ^(*6)

Bogomilismul se dezvolta si in Bosnia, unde, in secolul al XIV-lea, in vremea banului Kulin, devine religie de stat.

Incet, gruparea isi pierde influienta si dupa cuceririle otomane din Bulgaria si Bosnia din 1393, majoritatea bogomililor se convertesc la Islam.

Secta va reinvia in secolul al XIX-lea in Ucraina.

De la bogomili s-au pastrat putine scrieri. Trebuie amintite urmatoarele opere nerecunoscute de Biserica din puncde vedere canonic, insa tolerate, cum ar fi Visul Maicii Domnului, Cele 12 Vineri, Epistola, Apocalipsa Sfantului Pavel si Aripa Satanei.

III. Doctrina

A fost influentata de conceptia gnostica a maniheismului, erezie initiata in secolul al III-lea de legendarul Mani (+277), si de pavlicianism, o noua forma a maniheismului din secolul al VII-lea.

Pavlicienii fiind persecutati, o parte din ei se refugiaza din Asia Mica in Arabia. Acestora, Imparatul Ioan Tzimiskes (969-976), le-a acordat libertatea religioasa si i-a colonizat in zona Bulgariei de azi, langa Povdiv, cu conditia de a apara Imperiul de atacul bulgarilor. In contact cu bogomilii, care la inceput nu au avut o invatatura precisa, fiind mai mult o miscare sociala contestatara, pavlicienii ii influenteaza din punct de vedere doctrinar. ^(*7)

Doctrina era simpla si, in acelasi timp, bizara:
- Dumnezeu era conceput antropomorfic,cu maini, picioare, urechi, ochi, barba, avand chipul unui batran. Dumnezeu Fiul era conceput ca un barbat matur, iar Duhul Sfant in chipul unui tanar sau copil;
- Sustineau subordinationismul. Ei credeau ca Tatal Il naste pe Fiul prin emanatie, Care la randul Sau Il naste pe Duhul Sfant tot prin emanatie, Care si El ii naste pe apostoli;

- O alta idee era ca Dumnezeu a emanat doi fii: pe Satanael si pe Mihail, care mai tarziu este numit Hristos. Satanael se revolta impotriva lui Dumnezeu si este alungat din cer. Apare dualismul maniheo-persan, prin care Dumnezeu, ca principiu al binelui, creeaza lumea spirituala, vesnica si nevazuta, iar Dumnezeu ca principiu al raului, in persoana lui Satanael, care isi pierde numele de fiu al lui Dumnezeu, numindu-se de acum Satan, creeaza o lume vizibila, materiala si temporala, impreuna cu toate formele de viata existenta. Insa, desi il plasmuieste pe om din lut muiat in apa, el nu are puterea de a-i oferi un suflet si cere ajutorul lui Dumnezeu, Care, induplecat, insufleteste prima pereche de oameni, intregind lucrarea.

Satan ia chip de sarpe, o seduce pe Eva care naste pe Cain si Calomena, Abel fiind singurul urmas al lui Adam si al Evei.

Dumnezeu devine dumnezeul sufletelor iar Satan devine dumnezeul trupurilor si a materiei.

Scopul crearii omului era in antiteza dintre cei doi. Dumnezeu dorea sa completeze numarul ingerilor cazuti din rai odata cu Satan, cu sufletele oamenilor, in schimb Satan voia sa-si mareasca ceata sa. Pentru atingerea scopurilor sale, Satan indeamna pe Cain sa-si ucida fratele, astfel ca toata omenirea sa-si aiba ca parinte pe Satan.

Fiind vesnic si imaterial,sufletul scapa de carcera trupului si se intoarce la Dumnezeu.

Experienta mortii ii sileste pe ingerii cazuti sa-si ia neveste dintre "ficele oamenilor", ca sa poata obtine vehicolul de intoarcere in cer, insa din aceste impreunari se nasc uriasi monstruosi, care il ataca pe Satan, pana cand acesta ii ineaca in potopul universal.

Pentru ca oamenii nu au rezistat raului, dupa 5500 de ani este trimis Arhanghelul Mihail sau Logosul care, dupa ce vesteste Fecioarei Maria nasterea-i minunata, intra pe urechea dreapta in pantecele ei si se naste cu corpul si numele de Iisus Hristos.

Savarseste opera de mantuire si de indreptare a lumii, apoi emana din Sine pe Duhul Sfant pentru a-i desavarsi opera, iar El se inalta la cer in spirit, nu in trup. ^(*8)

Prin urmare, dupa conceptiile bogomile, viata omului este confruntarea dintre bine si rau, sub influienta lui Dumnezeu si respectiv a spiritelor rele, ce se afla in fiecare om.

Printre alte idei bogomilice amintim:
- Dispretul pentru trup si materie;
- Abtinerea de la placeri;
- Negarea rostului casatoriei;
- Perpetuarea rasei umane este opera lui Satan;
- Căsătoria este interzisă pentru cei perfecti, dar admisă credinciosilor de rand;
- Se recomandă saracia absoluta si se condamnă razboiul;
- Se interzice uciderea animalelor, crezand ca oamenii nepurificati se incarneaza in diferite animale;
- Interzicerea consumarii elementelor de provenienta animala;
- Unii dintre ei se numeau "theotohi" (nascatori de Dumnezeu), deoarece, fiind de "Cuvant purtatori", puteau sa-L si nasca - dupa conceptia lor -, intrucat il propovaduiau. Astfel, Maica Domului nu e cu nimic mai presus decat ei ^(*9);
- Nu primeau invierea trupului;
- Se considerau curati;
- Nu tolerau juramantul sub nici o forma;
- Negau tainele, icoanele, sfintii si sfintele moaste.
- Nu admit Vechiul Testament, ci doar Psalmii si 6 profeti.
- Spovedanie in comun, iar dezlegarea o dadea comunitatea.
- Nu acceptau Sinoadele Ecumenice si scrierile Sfintilor Parinti;
- Botezau numai pe maturi, fara apa, ci numai prin punerea Evangheliei Sfantului Ioan pe capul penitentului;
- Considerau bisericile ca fiind locuinte ale lui Satan;
- Statul era pentru ei in slujba Satanei, la fel si ierarhia bisericeasca;
- Nu tineau sarbatorile si duminicile;
- Nu cred in minuni;
- In adunari rostesc "Tatal nostru";
- Au frangerea painilor; - Dau importanta rugaciunii particulare;
- Ierarhia lor e formata din Episcop, ajutat de Fiul cel Mare si Fiul cel Mic, precum si de apostoli;

Note:

(*1) Prot. dr. P. Deheleanu "Manual de sectologie", Tip. Diocazana Arad,1948. ^[SUS]
(*2) Prot. dr. P. Deheleanu "Manual de sectologie",Tip. Diocazana Arad,1948. ^[SUS]
(*3) Pr. Prof. Ioan Ramurean, "I.B.U.", Ed. Bisericii Ortodoxe Romane, 1992. ^[SUS]
(*4) Monitorul de Neamt, 28 martie 2006: "Despre cenzura". ^[SUS]
(*5) Hasdeu: "Cuvinte den batrani", vol.II,1980. ^[SUS]
(*6) D. Russo, "Studii si critice", Bucuresti, 1910, pag.18. ^[SUS]
(*7) Pr. Prof. Ioan Ramurean, "I.B.U.", Ed. Bisericii Ortodoxe Romane, 1992. ^[SUS]
(*8) Diacon Prof. Dr. Petre I. David, "Invazia sectelor". ^[SUS]
(*9) D. Russo, "Studii si critice",Bucuresti,1910. ^[SUS]

Bibliografie consultata:

- Prot. Dr. P. Deheleanu, "Manual de sectologie", Tipografia Diocezana, Arad, 1948.
- Pr. Dr. Ioan M. Bota, "Istoria Bisericii Universale si a Bisericii Romane de la origini pana in zilele noastre", Viata Crestina, Cluj-Napoca, 1994.
- D. Russo, "Studii si critice", Bucuresti, 1910.
- Diacon Prof. Dr. Petre I. David, "Invazia sectelor asupra crestinismului secularizat si intensificarea prozelitismului neopagan in Romania".
- Hasdeu: "Cuvinte den batrani", vol. II, 1980.
- Pr. Cezar Tabarna, "Bogomilismul", ziarul "Lumina", miercuri 07 septembrie 2005.
- Pr. Prof. Dr. Ioan Ramurean, "Istoria Bisericeasca Universala", editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1992.
- Euthimios Zigabenos, "Panoplia dogmatica".
- "Bogomilismul", "studii Teologice", nr.7-8/1963.
- "Dosare cenzurate", "Monitorul de Neamt", 28 martie 2006.

Lucrare alcătuită de Abalasei P. Ionuţ, 2007.