Orthoblog

"Vezi multe necazuri in jurul tău şi te întrebi de ce Neatinsul nu intervine mai des pentru extirparea suferinţelor. Poporul evreu după ce a ieşit din robia egipteană s-a depăratat de Eliberator şi a fost pedepsit prin însetare. Până la minunea apei din piatră, evreii se întrebau zilnic: "De ce ne lasă Domnul fără apă?". În primul rând, ca să înveţe să se cunoască pe ei înşişi. Credeau că se pot descurca singuri. Doar în lipsă începi să te cunoşti mai bine. Şi încă ceva: începi să retezi egoismul din rădăcină. Ca să îşi recunoască dependenţa de Dumnezeu. Ei nu depindeau de apă, ci de Dumnezeu, care dădea apă, asta nu au priceput ei. La fel, Dumnezeu a secat pârâul lui Ilie, pentru că Ilie începea să depindă de pârâu. Apoi, ca să strige către Cer din adâncul inimii lor, pentru că lipsa de dependenţă duce la lipsa de rugăciune (popoarele prospere economic au bisericile goale duminica). În lipsa apei, oamenii învaţă umilinţa şi frica de Neatins. Cu cât lipsa e mai mare, cu atât izbăvirea e mai mare şi dai slavă lui Dumnezeu.

[Continuare:]

O viaţă păgână este cea fără Mesia. Lumea fără Hristos este cufundată în ignoranţă şi degradare. Fără Cel ce este „apa vieţii” eşti dezorientat, cufundat în deşertăciunea gândurilor. Alergăm după himere, neglijând marile realităţi ale vieţii. Fără Mesia nu putem înţelege adevărurile spirituale. Creştinul se îmbracă în omul cel nou: în dragoste, umilinţă, puritate, cinste, credinţă şi în fapte bune. Mă gândesc de ce nu îmi ies lucrurile bune din prima. De multe ori întâi apare problema şi apoi caut soluţia, nu ştiu să previn. Văd că neghina neplantată creşte mai repede decât grâul, chiar dacă în mod constant este smulsă din rădăcină. Suntem ispitiţi să acceptăm noi curente religioase (de genul „Codul lui Da Vinci” sau „Evanghelia după Iuda”) cu prea multă uşurinţă. De ce credeau oamenii pe vremea lui Iisus că Acesta este mai degrabă un slujitor al răului decât Mesia? Liderii religioşi L-au acuzat de hulă împotriva lui Dumnezeu, iar El venise să spună Adevărul, să dea mărturie despre Sine, să îi facă să înţeleagă că El este Adevărul. Diavolul – duşmanul sufletului tău – ştie că, atâta vreme cât tu eşti departe de Mesia, eşti al lui. Mesia ne apreciază la adevărata noastră valoare şi a murit pentru noi, în locul nostru, pentru salvarea noastră. Ne-a scos din foc dându-Şi viaţa. El este Păstorul cel Bun, Care se bucură când o oaie revine în turmă. Înaintea Lui se vor pleca toţi genunchii. El nu ne lasă fără apă, noi ne lăsăm fără El. Apa vieţii este pentru oricine crede.

Povestea evoluţiei din maimuţă animă mulţi oameni dornici să se descurce pe cont propriu. Aceştia se amăgesc că le sunt suficienţi loruşi şi că nu vor da socoteală nimănui pentru nimic. Şi pentru ei este Mesia Salvator. Mai ales pentru aceştia. Doctorul vine pentru bolnavi. Să nu credem că noi suntem mai buni decât „ei”. Avem credinţa bună faţă de ei, dar nu e sigur că avem şi faptele. Oricine are loc în Împărăţie, are o şansă, o chemare, nimeni nu e dinainte exclus. Mântuirea este valabilă pentru oricine. Toate sufletele însetează dacă nu se alimentează de la sursă. Nu se înghesuie mulţi, deşi e gratis. Tu eşti creat de Dumnezeu, nu eşti un accident sau doar un alt număr banal pe această planetă. Eşti important, eşti special, eşti iubit, eşti revendicat pentru Împărăţie. Neatinsul te-a modelat şi a pus în tine personalitatea, temperamentul şi abilităţile pe care le ai. Mesia cunoaşte situaţia ta, temerile tale, problemele tale, visele tale. Poate te consideri o persoană bună. Poate – dimpotrivă – crezi că nu ai nici o şansă. Neatinsul vrea să îţi ofere tot ceea ce are mai bun. E greşit să gândeşti că oricine poate fi mântuit, numai tu nu. Poate eşti prins în anumite vicii şi te gândeşti că vei fi refuzat. Există iluzia că dacă mergi la biserică, zidurile acesteia vor cădea pe tine. Nu e aşa, acolo e spitalul unde Hristos vindecă sufletele bolnave. Doctorul sufletelor nu cere mită şi nu refuză pe nimeni.

Sângele Mielului lui Dumnezeu ne curăţeşte de orice păcat. Vedem că Mesia nu numai că nu ne lasă fără apă de tot, dar ne scapă şi de greutatea păcatelor, înlătură piedica către Cer. Între lumea divină şi cea umană nu este o groapă de potenţial sau o barieră de har, ci o maximă apropiere. „Fără apă” reprezintă acum testul, încercarea, concursul pentru câştigarea laurilor Împărăţiei. O suferinţă care ne smereşte şi ne apropie de Neatins. „Fără apă” nu înseamnă fără pâinea euharistică, dar poate fi fără mâncare, ca o situaţie temporară. Când ai de toate, e simplu să crezi şi să vorbeşti. Când eşti în lipsuri se cerne valoarea ta. Mesia ne lasă fără apă ca să vadă dacă merităm „apa vieţii”. Există multă injustiţie, multă suferinţă a celor nevinovaţi, multe abuzuri, multe atrocităţi, tocmai pentru că Împărăţia lui Hristos nu este din lumea aceasta şi stăpânitorul acestei lumi este diavolul. Este foarte dificil să accepţi aceste lucruri prin credinţă. Dumnezeu nu ne-a părăsit, chiar dacă noi nu putem înţelege nicicum de ce tolerează „lipsa apei”, de ce minunea este o excepţie şi de ce miracolele nu se risipesc din prea plin. Este Crucea ce premerge Învierii. Şi în pustie, finalmente apa a izvorât din piatră seacă. Minunea s-a produs. Se va repeta. Cel ce va răbda până la sfârşit se va mântui. Creştinul prin naştere (botezat la 40 de zile) trece testul dacă devine un creştin prin convertire, dacă renaşte din apă şi din Duh, dacă regăseşte inocenţa copilăriei. Harul baptismal revine la fiecare Mărturisire cu acelaşi efect de ştergere cu buretele a păcatelor. Nu eşti nici prea bun (fariseu), nici prea păcătos (pesimist), ci doar un membru al Trupului tainic al lui Hristos, Biserica, care doreşte să devină activ, să iasă din letargie. Nu ţine eschivarea cum că nu ai chemare spre lucrurile spirituale şi că doar persoanele special dedicate trebuie să se roage, inclusiv pentru tine. Alte scuze des întâlnite: nu îmi permite poziţia socială (ca si cum ţi-ar fi ruşine de credinţa ta), sunt prea ocupat (cu lucruri fără finalitate dincolo de pragul morţii)."

Marius Matei - utilizator Orthoblog