Orthoblog

"O persoanã plinã de râvnã pentru propãşirea poporului mi-a spus despre sine lucrul urmãtor: "Mi s-a fãcut milã de poporul din jurul meu, şi mi-a venit dorinţa de a-l face fericit. M-am gândit: <<O sã gãsesc mijlocul de a-i aduce îndestulare; fiind îndestulat, va fi paşnic, liniştit şi vesel>>.

Şi, într-adevãr, am fãcut în aşa fel ca în regiunea mea sã fie îndestulare. Asta n-a adus însã poporului fericire, pace şi linişte. Cârtirea şi invidia, certurile, omorurile, tulburarea, vrajba au crescut împreunã cu îndestularea. Cât de amar a fost pentru mine sã vãd asta!Am întâlnit odatã un invalid; se târa din bisericã la azil. O linişte şi o bucurie adâncã îi luminau faţa, şi am vrut sã aflu taina vieţii lui. Din convorbirea cu el m-am încredinţat cã era într-adevãr fericit, dar fericit nu cu fericirea de aici, ci cu cea pe care o aştepta în cealaltã viaţã fãrã rmã de îndoialã. <<Dupã puterea mea>>, zicea, <<fug de pãcat şi fac binele; pentru pãcatele mele mã pocãiesc Domnului şi mã strãduiesc sã le şterg prin ostenealã şi dupã putere şi prin îndurarea cu rãbdare a tot ceea ce se întâmplã cu mine - şi cred cã Domnul nu mã va lipsi de mila Sa>>. Dupã aceastã convorbire mi-am schimbat cu totul pãrerea despre felul în care poate fi fãcut fericit poporul. Nu existã fericire pe pãmânt!"

[Continuare:]

De ce sã nu existe? Existã. Trebuie doar sã aprindeţi în om credinţa în viaţa viitoare, sã-i arãtaţi condiţiile sigure de primire a fericirii în ea şi sã-l încredinţaţi cã, oricât de umilã ar fi situaţia lui aici, ea nu-l poate nicidecum lipsi de posibilitatea împlinirii condiţiilor arãtate şi învrednicirii de fericirea veşnicã. Aduceţi-l pe om într-o astfel de dispoziţie, şi va fi fericit oricât de rãu ar pãrea cã-i merg treburile materiale. Aduceţi un întreg popor într-o astfel de dispoziţie şi întreg poporul va fi fericit, oricât de sãrac ar fi în bunãstarea exterioarã."

Sfântul Teofan Zãvorâtul