Orthoblog

"1.
Akedia este lipsa de încordare a sufletului, dar o lipsã
de încordare a sufletului care nu are în ea cele ce sunt potrivit firii
şi nu stã cu vitejie împotriva patimilor ¹.
Cãci ceea ce este hrana pentru trupul viguros
aceasta este ispita pentru sufletul viteaz.

2.
Vântul de miazãnoapte ² hrãneşte vlãstarele,
iar ispitele întãresc tãria sufletului.

3.
"Norul fãrã apã e vânat de vânt" [Jd 12],
iar mintea [nous] care nu are rãbdare [e vânatã] de duhul akediei.

4.
Roua primãverii face sã creascã rodul câmpului,
iar cuvântul duhovnicesc înalţã starea sufletului.

5.
Duhul akediei alungã pe monah din casa lui,
dar cel ce are rãbdare se va linişti întotdeauna.

6.
Cel cãzut pradã akediei îşi propune sã-i viziteze pe cei bolnavi,
dar [în aceasta] îşi satisface scopul sãu.

7.
Monahul pradã akediei e ager la slujire,
şi socoteşte drept poruncã propria lui satisfacţie.

8.
O adiere uşoarã înclinã o plantã slabã,
iar imaginea unei plecãri îl atrage pe cel cãzut pradã akediei.

9.
Pomul bine înfipt nu-l clatinã vijelia vânturilor,
iar akedia nu apleacã sufletul bine rezemat.

10.
Monahul vagabond e tufã de mãrãcine în pustie;
doar puţin s-a liniştit şi, fãrã sã vrea, e purtat iarãşi din loc în loc.

11.
Planta mutatã într-alt loc nu rodeşte,
iar monahul vagabond nu va face rodul virtuţii.

12.
Bolnavului nu-i de ajuns un singur fel de mâncare,
nici monahului cãzut pradã akediei un singur lucru.

13.
Iubitorului de plãcere nu-i ajunge o femeie,
iar monahului cãzut pradã akediei nu-i ajunge o singurã chilie.

14.
Ochiul celui cãzut pradã akediei fixeazã necontenit ferestrele
şi mintea [dianoia] sa îşi imagineazã vizitatorii;
scârţâie uşa, şi el sare;
aude un glas, şi se apleacã pe fereastrã
şi nu pleacã de acolo pânã nu se aşeazã toropit.

15.
Când cel cãzut pradã akediei citeşte, cascã mult şi se lasã
uşor dus spre somn;
se freacã la ochi şi-şi întinde mâinile şi, dezlipindu-şi
ochii din carte, îi fixeazã pe perete.
Întorcându-i iarãşi, citeşte puţin şi, frunzãrind-o, cautã curios sfârşitul;
numãrã paginile şi socoteşte caietele [manuscrisului],
criticã literele şi podoaba;
închizând-o, pune cartea sub cap şi cade într-un somn nu foarte adânc,
cãci foamea îi trezeşte sufletul şi-l face sã-şi arate grijile lui ³.


16.
Monahul cãzut pradã akediei e zãbavnic la rugãciune
şi nu mai spune cuvintele rugãciunii;
cãci aşa cum bolnavul nu poartã poveri grele,
tot aşa şi cel cãzut pradã akediei nu mai face lucrul
lui Dumnezeu cu grijã;
fiindcã unul îşi surpã puterea trupului,
iar celãlalt îşi destinde încordarea sufletului.

17.
Akedia o tãmãduieşte perseverenţa
şi faptul de a face toate cu luare-aminte şi fricã de Dumnezeu.

18.
Rânduieşte-ţi o mãsurã în orice lucru
şi nu te abate înainte de a-l sfârşi.
Roagã-te cu înţelegere şi încordat ⁴,
şi duhul akediei va fugi de la tine."

---